Pentru tine, care ai început volumul II din Cronicile Lumilor Pierdute

Dragă cititorule,

       Dacă ești aici și citești aceste rânduri, înseamnă că ai supraviețuit impactului inițial. Înseamnă că ai mers alături de Ares prin frigul din venele lui, că i-ai simțit furia și că ai privit, cu sufletul la gură, cum se prăbușește lumea zeilor. 

Dar povestea nu s-a terminat odată cu stingerea primei flăcări. De fapt, abia acum începe cu adevărat maturizarea dureroasă a acestui univers. 

       Bine ai venit în Lacrimi și Cenușă. 

      Vreau să te avertizez înainte să întorci prima pagină a acestui al doilea volum: dacă prima carte a fost scânteia, acest volum este incendiul care mistuie tot ce a mai rămas în picioare. Nimic nu mai funcționează după regulile vechi. Vei păși într-o lume greșită, cu un cer gri-violet  și o mare care s-a transformat într-o câmpie de piatră neagră și moartă. 

       Ce te așteaptă dincolo de copertă?

     Vei găsi o realitate fragmentată, un tablou al apocalipsei în care prețul alegerilor din trecut începe să se plătească cu vârf și îndesat. Vei simți, teroarea unei lumi lăsate fără stăpâni: copii prinși în chihlimbarul timpului, care au încetat să mai crească, râuri care își întorc curgerea spre munți, sfidând gravitația, și spirite blocate la granița dintre lumi, care plâng pentru că au uitat drumul spre odihnă. 

      Vei simți gustul de fier și cenușă al promisiunilor încălcate. Îl vei vedea pe Ares luptându-se cu propria mortalitate, cu o secure aspră care îi deschide palmele în fiecare dimineață, înțelegând că neputința unui fost zeu în fața haosului este cea mai crudă pedeapsă. Și o vei vedea pe Thalia, mistuită de o putere care o roade din interior, purtând un secret care pulsează ca o inimă separată și care amenință să schimbe destinele tuturor. 

Nu vei găsi nici de această dată decizii ușoare. Vei vedea oameni care greșesc din dragoste, care sângerează și care sunt vânați de propria vinovăție. 

       Promisiunea mea pentru tine rămâne neschimbată:

      Îți promit o călătorie disperată spre ruinele Olimpului și spre Porțile de Corn și Fildeș. Vei înțelege că uneori, pentru ca ceva nou și puternic să poată crește, totul trebuie să fie ars până la temelii. Că din lacrimi și cenușă se nasc cele mai dure și pure transformări. 

      Te rog doar atât: nu renunța la ei când pământul se crapă sub picioarele lor și mulțimea strigă „Ucigaș!”. Rămâi alături de ei atunci când sunt obligați să devină monștri din iubire pentru a supraviețui. 

       Ce îmi doresc pentru tine?

      Îmi doresc ca la finalul acestui volum să închizi cartea, să respiri adânc și să simți că ai trecut printr-o furtună care te-a schimbat. Îmi doresc să înțelegi că nicio cenușă nu este atât de rece încât să nu poată ascunde o ultimă scânteie de umanitate. 

      Și, la fel ca prima dată, dacă simți nevoia să îmi scrii când ajungi la final, când ești copleșit sau când simți că o anumită pagină ți-a smuls o bucată din suflet, te aștept. Mesajele tale sunt combustibilul care ține acest univers viu. 

       Mulțumesc că ai îndrăznit să mergi mai departe. Mulțumesc că pășești dincolo de cenușă. 

       Cu toată inima,

       D. A. Michi

P.S. Ca și data trecută, am câteva repere pentru tine: 

Când vei ajunge la capitolul „Moștenirea focului”, pregătește-te pentru impact. 

Când vei ajunge la „Dezlănțuirea haosului”, respiră adânc. 

Iar când se va așeza cortina în fața Porților de Corn și Fildeș... ține-te bine. Prăpastia dintre iluzie și adevăr este mai adâncă decât crezi, iar tu nu vei fi pregătit pentru ceea ce

urmează să alegi. 

Dragă cititorule, Lacrimi și Cenușă.pdf

PDF herunterladen • 10.31MB