ultima flacara

Dragă cititorule, Dacă citești asta, înseamnă că ai luat cartea în mână. Poate te-ai uitat la copertă, ai citit sinopsisul, ai răsfoit primele pagini. Poate ești curios. Poate ești sceptic. Poate te-ai săturat de aceleași povești și cauți ceva diferit. Vreau să îți spun ceva înainte să începi. Această carte nu e ușoară. Nu e o poveste frumoasă despre zei perfecți și iubiri fără durere. Nu vei găsi aici lecții morale simple sau un happy ending simplu. Vei găsi altceva. Ce vei

Să fim sinceri: mitologia grecească a fost rescrisă de o mie de ori. Atât de multe cărți, filme, seriale. Atât de multe reinterpretări. Deci de ce încă una? Pentru că în toate miturile pe care le-am citit când eram mică, zeii erau fie perfecți și distanți, fie one-dimensional răi. Eroi fără teamă. Lecții morale frumoase. Happy endings sau tragedii previzibile. Dar eu voiam altceva. Voiam să văd ce se întâmplă când un zeu plânge. Când se prăbușește. Când alege iubirea în loc d

Sunt convinsă că fiecare poveste are propria ei naștere ciudată. Unele încep cu o întrebare. Altele cu un vis. A mea a început cu un desen. Stăteam în fața mesei de lucru, experimentând cu umbre și culori, când l-am desenat pe Ares. Nu aveam un plan. Nu încercam să creez ceva epic. Voiam doar să văd cum arată un zeu al războiului în viziunea mea - nu perfect, nu distant, ci obosit. Rupt. Real. Când am terminat desenul, m-am uitat la el și... am văzut mai mult decât linii și c