Scrisoare către tine, care ai îndrăznit să deschizi cartea

Dragă cititorule,

Dacă citești asta, înseamnă că ai luat cartea în mână. Poate te-ai uitat la copertă, ai citit sinopsisul, ai răsfoit primele pagini. Poate ești curios. Poate ești sceptic. Poate te-ai săturat de aceleași povești și cauți ceva diferit.

Vreau să îți spun ceva înainte să începi.

Această carte nu e ușoară. Nu e o poveste frumoasă despre zei perfecți și iubiri fără durere. Nu vei găsi aici lecții morale simple sau un happy ending simplu.

Vei găsi altceva.

Ce vei simți

Când vei citi Ultima Flacără, vei simți frigul din venele lui Ares. Nu metaforic - literal. Vei simți cum îi îngheață oasele, cum frigul acela devine parte din el, cum încearcă să îl acopere cu furia pentru că e singurul lucru care mai arde în el.

Vei simți cum bate inima lui când o vede pe Thalia prima dată. Cum ceva în el - ceva despre care nu știa că există - se trezește brusc, violent, și refuză să mai tacă.

Vei simți disperarea când o pierde. Cum lumea se prăbușește. Cum nimic nu mai are sens. Cum singura dorință care mai rămâne e să dispară și el.

Vei simți totul. Și va durea.

Dar va merita

Pentru că această carte nu te va lăsa neschimbat. Va fi ca o rană deschisă, ca un foc care arde, ca o lovitură în piept care îți ia aerul.

Dar va fi și catharsis. Va fi eliberare. Va fi acea senzație când plângi pentru un personaj și îți dai seama că nu plângi doar pentru el, ci pentru ceva din tine.

Asta e ceea ce îți promit.

Nu îți promit confort. Nu îți promit că vei râde mult sau că vei dormi liniștit după ce termini capitolul. Nu îți promit că personajele vor face mereu alegeri pe care le înțelegi.

Îți promis că vei simți. Că vei trăi fiecare moment alături de Ares. Că îi vei înțelege alegerile, chiar dacă sunt imposibile. Că îi vei iubi vulnerabilitatea, nu în ciuda ei, ci exact pentru ea.

Un singur lucru te rog

Dă-i o șansă. Chiar dacă primele capitole par grele. Chiar dacă Ares pare rece. Chiar dacă nu înțelegi imediat unde merge povestea.

Rămâi cu el.

Pentru că transformarea lui nu e instantanee. E ca un cocon care se crapă încet. E ca o flacără care se aprinde treptat, până arde atât de tare încât nu mai poate fi stinsă.

Și când vei ajunge la final - când vei vedea cenușa, coconii verzi, alegerea imposibilă - vei înțelege de ce a meritat fiecare pagină.

Ce îmi doresc pentru tine

Îmi doresc să termini cartea și să simți că ai trăit ceva real. Că nu ai citit doar despre un zeu, ci ai devenit el pentru câteva sute de pagini.

Îmi doresc să îți aduci aminte de poemul lui Ares pentru Thalia și să îl simți în piept, ca pe ceva care e acum și al tău.

Îmi doresc să te uiți la lume puțin diferit după ce termini. Să înțelegi că vulnerabilitatea e curaj, nu slăbiciune. Că iubirea merită orice sacrificiu. Că umanitatea nu e despre sânge, ci despre alegeri.

Îmi doresc să nu te lase neschimbat.

Și dacă, după ce termini, simți nevoia să îmi scrii - pentru a-mi spune ce ai simțit, ce te-a marcat, ce te-a rupt - te aștept. Pentru că fiecare cititor care simte povestea devine parte din ea.

Mulțumesc că ai îndrăznit să deschizi cartea.

Mulțumesc că îi dai lui Ares o șansă să îți arate ce înseamnă să fii zeu și om în același timp.

Mulțumesc că ești aici.

Cu toată inima,

Dorothea Aurora Michi (D.A.Michi)

P.S. Când vei ajunge la capitolul "În inimă, iarna" - pregătește-te. Când vei ajunge la "În zori, sânge" - respiră adânc. Și când vei ajunge la "Coroana de cenușă" - ține-te bine. Nu am să îți dau spoilere. Dar am vrut să te avertizez: nu vei fi pregătit, chiar dacă crezi că ești.